Date demografice

În secolul al XV-lea şi în cel de-al XVI-lea, în documentele vremii, se vorbeşte despre câţiva dintre oamenii din zonă care făceau schimburi comerciale cu ardelenii, la Braşov.
Produsele pe care aceştia le transportau erau, în mod cert, rezultatul muncii multora de aici din zonă, oameni harnici şi dârzi. Se vorbeşte chiar şi de un anume Radu din Bălişoara, sat care astăzi nu mai există, dar despre care se ştie că a dispărut la începutul secolului al XIX-lea, dar care se situa undeva, la numai câţiva kilometri distanţă de actuala vatră a satului Smeeni.

De asemenea, satul Albeşti a fost poate cea mai populată localitate din câmpia Buzăului în decursul timpului, cunoscând o dezvoltare gradată, amintită chiar şi în hrisoavele domnitorilor ori dregătorilor vremii.

 

Mai apoi viaţa a evoluat iar existenţa unor aşezări stabile, cu populaţie stabilă este probată şi de faptul că la începutul secolului al XIX-lea se vorbeşte foarte mult de biserici şi şcoli, aşa cum este cea de la Moisica unde dascălul Niţă avea numeroşi elevi, copii ai oamenilor locului care mai şi plăteau ca odraslele lor să înveţe carte.
Posibilitatea obţinerii hranei mult mai uşor decât în alte locuri a făcut ca în regiunea Smeeni să se stabilească numeroşi locuitori veniţi de prin părţile Ardealului. Ei şi-au adus nu numai bruma lor de avut pe care o aveau ci şi propria lor biserică, datinile şi obiceiurile lor.
Primele date statistice clare referitoare la numărul de locui¬tori pe care satele Smeeniului le aveau apar în documentele începutului de secol XIX. În 1848 satul Smeeni avea 98 de familii, Albeşti ¬129 familii, Moisica - 100 de familii, Sălcioara - 38 de familii, iar Cacaleţii Vechi (Smeeniul vechi) avea 45 de familii.

La 1855 numărul familiilor din Smeeni crescuse la 100, tot aici trei ani mai târziu, la 1858, în documente fiind trecute 101 familii.
Numărul locuitorilor apare mult mai bine precizat într-o sta¬tistică realizată la nivelul judeţului Buzău, în anul 1871. Astfel, comuna Albeşti avea la momentul respectiv (împreună cu satele Lucieni şi Udaţi) un număr total de 745 locuitori, iar comuna Smeeni (şi cu satele Moisica şi Sălcioara) număra 1025 de suflete. Statistica este realizată la scurt timp după ce Smeeniul îşi definitivase vatra satului, de pe partea stângă a Călmăţuiului pe partea dreaptă, pe un teren mai înalt.

Două decenii mai târziu, Basil Iorgulescu reuşeşte să întocmească un tablou mult mai clar în ceea ce priveşte numărul de locuitori care populau fiecare sat ori cătun al celor două comune existente la acea vreme: Albeşti şi Smeeni. Faţă de anii precedenţi, în comuna Albeşti numărul locuitorilor aproape că s-a dublat, ajungând la 1.580, printre care se numărau şi doi greci şi "un israelit". În cele cinci sate - Albeşti, Călţunaşu, Cotuna, Udaţii şi Lucieni - erau "344 de bărbaţi însuraţi, 37 - bărbaţi neînsuraţi, 6 - bărbaţi văduvi şi 379 de băieţi". Numărul femeilor din comună era ceva mai mic: 344 - femei măritate, 32- văduve şi 438 de fete.

 

Aşa după cum constatau cei care au realizat statistica, un lucru îmbucurător era faptul că natalitatea era în creştere faţă de rata mortalităţii. "Media naşterilor e de 57, a deceselor de 29, a căsătorii¬lor de 9. Populaţia creşte cu o medie anuală de 28 suflete". Numărul locuinţelor înregistrate în comună era de 310.
Şi în comuna Smeeni numărul populaţiei a crescut. Compusă din satele Moisica, Sălcioara şi Smeeni, comuna număra 1850 locui¬tori din care bărbaţi însuraţi 406, bărbaţi neînsuraţi - 11, bărbaţi văduvi - 14, unul divorţat şi 520 de băieţi. Şi atunci femeile erau în număr ceva mai mic: femei măritate - 406, femei văduve - 42 şi 450 de fete. Pe raza comunei mai locuiau şi doi greci.
Şi atunci "media naşterilor era de 63, a deceselor de 28, iar a căsătorii lor de 16. Populaţia creştea cu o medie anuală de 35 suflete". locuinţele smeenilor erau în număr de 456.

La începutul secolului al XX-lea se constată o creştere gene¬rală a numărului de locuitori în fiecare localitate.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial în care şi-au pierdut viaţa foarte mulţi fii ai ţării a avut urmări şi la Smeeni în ceea ce priveşte rata natalităţii şi mortalităţii.
Totuşi, în perioada interbelică se va înregistra un număr tot mai mare de locuitori. La acest fapt a contribuit şi aşezarea definitivă a satelor pe vetre stabile. În plus, învăţământul care a pătruns foarte puternic şi obligatoriu la sate şi-a pus amprenta asupra modului de trai al oamenilor, influenţându-l pozitiv.

Într-o statistică întocmită la nivelul judeţului Buzău de Prefectura judeţului în anul 1935 situaţia se prezenta astfel:
• la Albeşti erau 284 de familii, numărul locuitorilor ajungând la 1.395 din care 711 - bărbaţi şi 684 - femei;
• la Smeeni erau 457 de familii şi 2.285 de locuitori din care 1122 - bărbaţi şi 1163 femei;
• la Udaţi erau înregistrate 327 de familii, respectiv 1786 locuitori: 905 - bărbaţi şi 881- femei;
• în comuna Voievodul Mihai (satul Băiala) - azi aparţinând de Smeeni şi satul Sudiţi - azi aparţinând de Gherăseni) - avea 202 familii şi 802 locuitori (417 - bărbaţi şi 391 - femei).

La scurt timp după terminarea şi celui de-al doilea război mondial o altă statistică a Prefecturii judeţului Buzău evidenţiază situaţia populaţiei din satele amintite. De data aceasta, în unele localităţi repercusiunile războiului se văd destul de clar: populaţia a scăzut dra¬matic. În altele lucrurile rămân neschimbate.
Astfel, la Albeşti erau numai 1.202 locuitori (faţă de 1395 câţi număra cu 13 ani în urmă).
Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Smeeni unde erau 3.375 locuitori (faţă de 2.285 în anul 1935) şi la Udaţi care număra 2.048 locuitori.

Schimbarea politică ce a adus la conducerea ţării regimul comunist care a dus la industrializare a făcut ca începând cu anii '50, numărul locuitorilor din comună să crească "din cincinal în cincinal".
Urmărirea datelor recensămintelor din 1948, 1956, 1966 şi 1970 arată o evoluţie continuu ascendentă a populaţiei.
Din punct de vedere administrativ-teritorial, în 1968, comuna Smeeni se măreşte prin unificarea cu comunele Albeşti şi Udaţi. Astfel, în 1970 populaţia comunei ajunsese la 8.749 locuitori.
Industrializarea puternică din anii '70 a produs exodul populaţiei din mediul rural spre cel urban, acest fapt resimţindu-se şi pe plan local la Smeeni. Conform statisticilor, şapte ani mai târziu, la 1977 numărul locuitorilor a scăzut la 7.918, iar după cinci ani, în 1982 era aproape acelaşi, cu o densitate medie de 51 locuitori/kilometru pătrat.
În continuare mirajul oraşelor transferă o parte a locuitorilor, în special tinerii spre acestea care ofereau alte condiţii de viaţă şi posibilităţi mai mari de câştig.

Aşa se explică faptul că la începutul deceniului nouă al seco¬lului al XX-lea numărul locuitorilor a scăzut la 6421. În următorii ani cifrele se menţin aproximativ neschimbate: în 1990 - 6458 locuitori, în 1991 - 6587 locuitori, ajungând la 6.713 persoane (din care 6.645 români, 67 - rromi şi un maghiar), după cum arată datele recensământului din 1992. Din totalul acestei populaţii 1173 persoane aveau vârste peste 60 de ani, ceea ce reprezintă 17,5 la sută, iar 1802 per¬soane aveau vârste cuprinse între 0 - 19 ani, adică 27 %, ceea ce face ca numai 55,5 % să reprezinte populaţie activă.
Despre evoluţia numărului populaţiei comunei Smeeni se poate spune că a crescut într-un ritm lent, dar se estimează o uşoară creştere în perioada următoare. Acest lucru se datorează faptului că o mare parte a celor plecaţi cu ani în urmă în alte localităţi, în special în mediul urban se reîntorc acasă, la locurile natale. O realitate greu de ignorat este faptul că populaţia comunei este în mare parte îmbătrânită.

Creşterea biologică din anul 1998 a fost de 89 de nou născuţi. În schimb rata mortalităţii a ajuns la 127 persoane, fapt care a determinat un spor natural negativ de -38 persoane. În schimb acest spor natural a fost într-un fel sau altul compensat de sporul migrator pozitiv de 89 persoane.
Creşterea tendenţială în anul 1998 a fost de plus 51, iar pe ultimii 9 ani de plus 825 persoane, ceea ce reprezintă o medie anuală de plus 91 persoane/an. În 1997 şi 1998 sporul natural al populaţiei a fost de -38.
Cifrele nu pot fi cu totul şi cu totul exacte deoarece există un număr destul de însemnat de persoane care deşi s-au întors la gospodăriile moştenite, oficial îşi menţin vechile adrese din mediul urban, unde acum au rămas şi locuiesc copiii acestora.

 

Ultimul recensământ al populaţiei, întocmit în martie 2002 reflectă tot mai clar transformările vieţii sociale din comuna Smeeni:
• Populaţie rotală 7141 pers.
• Bălaia: 214 pers.
• Smeeni: 3479 pers.
• Moisica: 372 pers.
• Albeşti: 985 pers.
• Udaţi Mânzu: 436 pers.
• Udaţi-Lucieni: 1082 pers.
• Călţuna: 570 pers.